O lovitură neplăcută și vizitarea plină de aventuri a unor obiective turistice din Bulgaria pentru familia Kammermann – partea a 12-a

Am transmis ultima noastră relatare din Georgia, plini de bucuria anticipată a revenirii în Turcia. Căci ne simțisem foarte bine acolo vara trecută, în drumul spre est. Acum suntem în Serbia – și între timp n-am mai ajuns deloc în Turcia. Ba chiar am avut parte de probleme: a trebuit să renunțăm la călătoria spre punctul cel mai adânc de pe Pământ de la Marea Moartă, deci ultima noastră locație Xtreme. Asta ne-a creat destul de multe neplăceri. Dar să luăm lucrurile pe rând.

Înainte de a porni din Georgia spre Turcia, am spălat Axorul și am mai savurat puțin liniștea din tabăra noastră de pe nisipul Mării Negre. O dată ne-au vizitat niște polițiști – însă numai pentru a ne saluta prietenește. Următoarea întâlnire cu autoritățile avea să decurgă mai puțin prietenește.

Întoarcere forțată în Georgia.

La intrarea în Turcia, eu, Andrea, la fel ca în mai mult țări până acum, a trebuit să trec granița ca pieton. De obicei în aceste cazuri, sunt mult mai rapidă decât Mike, pentru că el trebuie să se ocupe de formalități. De aceea nu m-am mirat nici această dată că durează. Însă apoi s-a întunecat și am văzut printr-o fereastră că Mike încă mai purta discuții.

Până la urmă a venit pe jos la barieră și mi-a spus să mă întorc în Georgia. Mike a întors Axorul și ne-am așezat din nou la coada pentru intrarea în Georgia. Toate celelalte aspecte trebuia să le lămurim cu consulatul turc. Din fericire, cel mai apropiat se afla la numai 20 de kilometri distanță. Ce se întâmpla?

Interdicție de intrare în țară timp de doi ani.

S-a dovedit că, la ultima noastră ieșire din Turcia, lui Mike i s-a impus o restricție de intrare în țară timp de doi ani. Pentru a lămuri motivul, trebuie să reiau istoria din urmă: în timpul șederii noastre anterioare, o agenție din Elveția ne-a trimis pașapoartele secundare cu viza pentru Iran. Însă conform legislației elvețiene, nu avem voie să circulăm decât cu câte un pașaport asupra noastră. De aceea am trimis pașapoartele primare cu ștampilele de intrare în Turcia înapoi acasă.

Făcusem copii după filele ștampilate. Însă funcționarul de la ieșirea din țară nu le-a acceptat. Mai concret: a existat atunci o problemă numai cu pașaportul lui Mike. Cu al meu totul ar fi fost în ordine. Am putut părăsi Iranul numai după discuții care au durat patru ore. Am crezut că lucrurile s-au lămurit atunci. Însă ne înșelasem grav, după cum s-a dovedit ulterior. Pentru a anula interdicția lui Mike, el ar fi trebuit să meargă la consulatul turc din Elveția. Evident că aceasta nu era o opțiune.

Marea Neagră în loc de Marea Mediterană.

Așadar am căutat alternative pentru a ajunge din Georgia în Europa. Am fi putut să mergem spre Rusia și apoi prin Ucraina înspre Elveția. Dar ar fi fost un ocol enorm. După ceva investigații am găsit feriboturi pe Marea Neagră spre Bulgaria – de la Batumi la Burgas. Următorul avea să plece peste trei zile. Am luat legătura cu compania navală și am rezervat un loc.

Însă pe moment acesta nu era un motiv de bucurie. Planul nostru era să traversăm de pe coasta turcă a Mediteranei via Cipru înspre Israel. Singura alternativă ar fi fost să mergem din Bulgaria spre Grecia și să luăm de acolo feribotul spre portul israelian Haifa. Dar asta ne-a fi costat 6.000 Euro: mult mai mult decât trecerea din Turcia – și prea mult pentru bugetul nostru. Pe scurt: eram destul de supărați.

Euro în numerar, vă rog!

Însă măcar aveam acum ocazia de a ne relaxa timp de trei zile pe o plajă din Georgia. Unica misiune: să ridicăm bani în moneda locală Lari și să îi schimbăm – compania navală insista la plata în Euro, în numerar. Plimbându-ne de colo-colo între bancă, casa de schimb valutar și birourile companiei care opera feribotul, am putut să ne amuzăm de situația cel puțin ciudată.

Am înnoptat lângă port și am primit la ora 4:00 dimineața un telefon că feribotul este pregătit de încărcare. Puntea era numai pe jumătate plină și am primit o cabină cu patru locuri. Chiar și Aimée a avut voie să ne însoțească înăuntru. Au urmat două zile monotone, în care ne-am plimbat pe punte numai pentru a o scoate pe Aimée la plimbare și pentru a merge la cantină. Apoi, în Bulgaria am mai stat încă două ore pe feribot: sistemul informatic al autorităților de la intrarea în țară era căzut.

Un OZN și documente antice.

După toată nebunia de care avusesem parte era cazul să ne bucurăm de câteva obiective turistice. Una dintre destinațiile noastre: „OZN-ul” Bulgariei din centrul țării, monumentul Buzludja ridicat în cinstea mișcării socialiste pe muntele Chadschi Dimitar. Monumentul nu mai poate fi vizitat, însă ne-a oferit lăsat totuși o impresie impunătoare.

Ce se poate vizita în Bulgaria în număr foarte mare sunt mănăstirile și bisericile. Ne-a fascinat în special mănăstirea „Schimbarea la față“ dintr-un defileu al râului Yantra. Aceasta este construită în stâncă și are o paletă cromatică minunată în interior. Nu mai puțin interesantă a fost și o casă părăsită, care ținea în mod evident tot de edificiu. Acolo am găsit haine vechi, cufere lăzi și piese de mobilier, precum și documente vechi de peste 100 de ani, totul aruncat de-a valma prin încăperi.

Fotografii: 4-Xtremes