Unul din 400: Wolfgang Gabl pe traseu cu al său Actros Edition 2

Corpul îi este învelit numai în robe, iar privirea îi este îndreptată spre înainte. Cu mâna dreaptă, aceasta întinde o torță, iar în stânga ține o placă pe care este inscripționată data declarației americane de independență: 4 iulie 1776. În timp ce adevărata Statuie a Libertății de pe Liberty Island din portul New York este destul de palidă, copia mai mică din grădina unui restaurant din Innsbruck este chiar rujată. Unghiile sale sunt lăcuite cu roșu, iar coroana cu șapte raze este aurită.

 – Wolfgang Gabl, șofer și șef de firmă

Wolfgang zâmbește. Și nu pentru că versiunea austriacă ar fi mult mai fermecătoare decât originalul. Mai degrabă fiindcă, în urmă cu câțiva ani, statuia de șapte metri a stat luni de zile la sediul companiei sale din Roppen, în districtul Imst din Tirol. „Am transportat-o cu camionul din Olanda în Austria”, spune acesta în pur dialect tirolez. „Însă, din cauza unor probleme între furnizor și cumpărător, a trebuit să depozităm temporar statuia.” Și ce loc ar fi fost mai potrivit decât sediul companiei sale din zona industrială Roppen? „Mulți oameni trebuie să fi gândit: Gabl a luat-o razna.”

Dacă transportă des Statui ale Libertății, vrem să știm de la antreprenor. Acum, la 57 de ani, zâmbește larg. „Aceasta a fost până acum singura noastră experiență de acest gen din cadrul companiei”, declară el. Îi este mult mai familiar transportul profilurilor de aluminiu în cele mai diferite dimensiuni și lungimi. De ani de zile, Wolfgang colaborează strâns cu o companie din Telfs. Cu cele patru autotractoare, acesta îndeplinește practic toate sarcinile de export și transport ale producătorului de aluminiu, componente auto, mașini și instalații. 

Chiar a închiriat permanent unul dintre camioanele sale clientului. „Călătorim în principal în Germania și în țările Benelux”, afirmă șoferul șef de firmă. „Nu se întâmplă atât de des ca un antreprenor să se așeze la volan. Dar nu puteam sta numai la birou tot timpul. Îmi place să fiu pe drum. În călătorii, am timp pentru mine și gândurile mele.”

Valorifică fiecare kilometru.

De mai mult timp, și cei doi fii ai săi, Florian și Martin, sunt șoferi în afacerea familiei, iar doamna Marlies se ocupă acasă de treburile administrative. Aceasta include și comenzi suplimentare la întoarcere. „Încercăm să conducem cât mai puțin posibil fără încărcătură”, spune Wolfgang, „să valorificăm fiecare kilometru.” Nu este pretențios atunci când vine vorba de alegerea încărcăturii sale. Pe platforma sa de încărcare ajung lumânări și copaci bonsai, precum și mere, autovehicule de epocă, mașini, autovehicule de construcții, tractoare, mobilier, flori, corturi mari, zinc și, la nevoie, chiar Statui ale Libertății. „Nu există multe lucruri pe care să nu le fi transportat de-a lungul anilor.”

O nouă achiziție captivantă.

După ani în care a fost șofer la alte companii, Wolfgang a devenit independent cu propriul camion în 1999. În 2008, a adus primul camion Mercedes‑Benz în companie. „Mercedes a fost din punct de vedere tehnic cu mult înaintea celorlalți producători, cu autopilotul adaptiv și asistentul la schimbarea benzii de rulare.” De atunci, a rămas loial mărcii. De puțin timp se bucură de „lux pur”: nou în flota sa este un Actros 1963 Edition 2. Modelul special, în ediție limitată de 400 de bucăți, vine cu volan din piele neagră, mânere de uși din piele, panou de instrumente din piele Nappa și trapă de acoperiș cu iluminat ambiental. Partea frontală a autovehiculului de culoare gri-piatra lunii, inelul farurilor cu cadru întunecat, numeroasele bare ornamentale din oțel inoxidabil și inscripția „Edition 2” de pe parasolar ies în evidență din exterior.

150.000 de kilometri pe an.

„Sunt în deplasare aproximativ 150.000 de kilometri pe an în camionul meu. Cabina șoferului este locul meu de muncă și camera de zi, în același timp. Pentru mine chiar a meritat.” 

În afară de aceasta, lui Wolfgang îi place să calculeze cheltuielile: „Știți cât costă acum o cafea la stațiile de servicii?” întreabă el și răspunde: „Aproape patru euro! Dacă bei două sau trei cafele pe zi pe drum, cinci zile pe săptămână, se adună o sumă frumușică.” De ani de zile are propria cafetieră în cabină. Recent, însă, aceasta l-a lăsat baltă. „Mi-am pus în cap să fiu cu ochii pe prețuri”, spune tirolezul, care apoi revine la partea plăcută a vieții de șofer.

El povestește despre călătoriile sale pe distanțe lungi, care l-au dus în Rusia, Franța, Sardinia și Sicilia. Recent a fost la Mallorca pentru o companie de evenimente. Săptămâna viitoare, vor fi probabil adăugați 2.000 - 3.000 de kilometri, când deja de duminică seara va fi în drum spre Belgia, cu marfa preîncărcată de astăzi. Descărcarea este programată pentru marți dimineață în apropiere de Bruxelles, după care acesta urmează să preia hârtie din Anvers, destinată zonei Kempten din Bavaria. „Și apoi să vedem ce alte comenzi mai primește soția mea”, spune el. Poate tot o Statuie a Libertății? „Puțin probabil”, spune Wolfgang, zâmbind din nou. „Dar niciodată să nu spui niciodată.”

Fotografii: Alexander Fuchs
Video: Whiteroom GmbH