Muncă grea pe pășunea alpină: o zi împreună cu colectorul de lapte Bernhard Niedermair

Se avansează cu viteza pasului. Rampa este extremă, pietrișul scârțâie sub anvelope. Bernhard Niedermair brachează volanul și camionul Actros reușește într-adevăr întoarcerea dintr-o singură mișcare. Crengi mătură cabina șoferului. Apoi Bernhard a ajuns la destinație: o ladă din lemn pe marginea drumului, în care se află patru canistre pline cu lapte proaspăt. Aproximativ în unghi drept față de drum, un cablu din oțel urcă panta. Dacă dai capul pe spate, sus de tot poți vedea o căbănuță de munte. De acolo, lada cu canistrele a fost coborâtă pe cablu precum o mică gondolă.

„Mai de mult, numeroși țărani de aici foloseau astfel de cabluri pentru a transporta laptele de la cabanele izolate” relatează Bernhard, după ce a aspirat conținutul canistrelor cu un furtun în cisterna camionului său Actros 2544. „Aici” înseamnă Seiser Alm din Tirolul de Sud: un platou care ajunge până la 2.300 de metri deasupra nivelului mării și care este considerat cea mai înaltă pășune alpină din Europa. Vara, mulți fermieri de la ferme aflate mai jos își lasă vacile să pască pe pășunile uriașe de acolo, străjuite de stâncile muntelui Schlern și ale Grupului Langkofel. Dacă vacile pot fi fericite, pe Seiser Alm cu siguranță sunt.

365 de zile pe an lapte proaspăt.

Bernhard conduce pentru Brixner Milchhof, pe scurt: Brimi. Compania din Eisacktal produce lapte proaspăt, smântână proaspătă, ricotta și, mai ales, mozzarella. „Materia primă” este furnizată de vacile a 1.100 de fermieri din Tirolul de Sud, care aparțin unei cooperative organizate. Bernhard și colegii săi asigură aprovizionarea continuă. Cu o flotă de douăsprezece camioane – printre care două Actros – ei merg la ferme și cabane și aduc laptele în condiții de igienă impecabilă la locația de producție. „Circulăm 365 de zile pe an” spune tânărul în vârstă de 37 de ani. „În miezul verii, în timpul iernii, și de Paște și de Crăciun.”

„Teritoriul” lor nu este prea mare. Însă cât de solicitați sunt colectorii de lapte și camioanele lor este clar în această zi petrecută pe Alm. De exemplu, la urcarea spre cel mai înalt punct de colectare, la 2.050 de metri. În timp ce soarele alternează permanent cu un cer înnorat, Bernhard își deplasează camionul Actros în sus, pe teren accidentat. „Aici este nevoie de un camion absolut fiabil, cu putere corespunzătoare. Și de un retarder bun, pentru drumul înapoi”, spune șoferul din Tirolul de Sud, care, la fel ca majoritatea celor de aici, a crescut vorbind limba germană, însă vorbește fluent și italiana. Însă tot efortul merită: cele două rezervoare din fața cabanei conțin în total circa 1.500 de litri de lapte.

Atunci când șoferul devine partener de discuții.

După o scurtă conversație cu cei doi fermieri – unul și-a adus rezervorul de lapte cu o mașină de la o cabană învecinată la punctul de colectare – traseul accidentat continuă. „Pentru unii dintre cei de aici, de sus, într-o zi normală, eu sunt singurul partener de discuții”, povestește Bernhard. El lucrează pentru Brimi de cinci ani. Însă nu merge toată vara numai pe Seiser Alm, ci preia și curse alternative cu diferite camioane. „Sunt coordonator locțiitor al flotei de colectare a laptelui și trebuie să cunosc toate traseele și camioanele noastre.” Iar bărbații de la Brimi circulă pe toate tipurile de vreme. Iarna urcă însă numai până la cel mult 1.400 de metri. Însă nici asta nu este prea simplu. „Deja de la câțiva centimetri de zăpadă, poate deveni foarte dificil.” 

La camionul Actros 2544, Bernhard apreciază în mod deosebit sistemul MirrorCam, care îi oferă o perspectivă de jur împrejur îmbunătățită. „Dimineața îmi vine uneori să mă uit prima dată în oglinzile exterioare clasice, pe care celelalte camioane ale noastre le mai au încă, Însă îmi trece repede” relatează el râzând. Și asistentul la virare, care îi indică prezența pietonilor sau bicicliștilor, este de ajutor. Tocmai pe Seiser Alm, unde în această zi circulă nenumărați drumeți și bicicliști cu biciclete electrice, deși vara este deja aproape de sfârșit.

Câteva minute mai târziu se aud râsete la privirea spre un afișaj: Bernhard a livrat astăzi exact 11.000 de litri. „Nu am vrut intenționat să ajung la o cifră așa rotundă, nu mi-ar ieși niciodată”, spune el – și își ia rămas bun, încheind ziua.

Fotografii și videoclip: Alexander Tempel