Cu Arocs-ul său 3263 8x4, Friedhelm Schäfer transportă lemn din pădurile finlandeze

Alunecuș? Un drum înzăpezit nu înseamnă alunecuș. Se alunecă atunci când soarele topește gheața și apare un strat de apă peste drumul înghețat. Astăzi însă, se poate circula cu până la 80 la oră. Este perfect normal să cadă zăpadă cinci luni pe an. Faceți cunoștință cu iarna finlandeză.

Pădurea în sezon de vârf – abia când îngheață solul se poate intra cu utilaje de colectare și cu autocamionul, fără să riști să te afunzi în pământul negru, mlăștinos până la osii.

Friedhelm Schäfer, pentru prieteni Veikko, pornește din Lahti – aflat la o oră de mers, la nord de Helsinki. Împreună Arocs-ul său 3263 8x4, vede zilnic de toate: de la șosele, la drumuri mai mici bine curățate sau drumuri laterale necurățate. Se vede drumul forestier. „Conducem rareori cu lanțuri, dar aici nu s-a curățat zăpada. Drumul acesta nu poți să-l parcurgi altfel”, spune șoferul de 50 de ani și oprește.

Veikko pornește la drum.

O ține așa doi kilometri până zărește grămada de lemne. Întoarce și virează într-un loc foarte îngust, și poziționează autocamionul paralel cu sute de metri cubi de lemn fin de brad din care urmează să se producă scândură la fabrica de cherestea.

Veikko urcă pe macara și îi dă drumul. Graifărul hidraulic prinde până la șase bușteni. Împinge într-un spațiu gol bușteni individuali lungi de 5,20 metri – în cele din urmă, toți buștenii trebuie să fie poziționați astfel încât să fie în siguranță în timpul transportului.

Metrii cubi de lemn au fost încărcați rapid pe autocamionul lui Veikko și pe cel al colegului său Pete, aflat în pădure în același timp. „Aici ești cam pe cont propriu. În doi mai poți să te ajuți unul pe altul”, spune Veikko.

– Friedhelm Schäfer (Veikko)

Ieșirea din pădure cu încărcătură de 76 de tone.

La drum așadar – acum cu 51 de tone de lemn și o greutate totală de 76 de tone. Schimbare manuală a vitezei, dar numai până la  treapta a 5-a. Încet pe bucata aceasta, urmează o pantă nasoală și apoi imediat o curbă. Calcă fin frâna – iar autocamionul și remorca rămân frumos pe traseu.

Când se termină drumul forestier, Veikko oprește scurt. Abia aici asigură buștenii. „Așa se așează mai bine încărcătura. În plus – dacă în pădure remorca alunecă într-un șanț, lemnele pot să cadă. Apoi cu macaraua și cu puțin noroc, le pui la loc”, spune acesta.

Mai departe spre fabrica de cherestea. Un drum de aproape două ore îți lasă puțin timp de gândire. De ce ai nevoie ca să te poți descurca aici? De anvelope bune de iarnă, de lanțuri pentru zăpadă, de o osie spate care să se poată ridica, pentru ca, după ce pui lanțurile, să ai destulă greutate pe osie la pornirea de pe loc. Dar la fel de important este și șoferul. „Trebuie să nu îți fie frică, să apeși accelerația la timp și să nu frânezi brusc. Dar cel mai important este să știi să citești drumul. În Iserlohn am fost un șofer bun – aici am făcut din nou clasa a I-a”, spune Veikko.

Fotografii: Christoph Börries
Film: Martin Schneider-Lau