La drum prin zona sălbatică a Australiei cum un autotren Actros

Ce s-a auzit a fost vântul, sau a foșnit altceva prin tufișuri? Poate că un șarpe brun? Nu se știe – iar riscul unei întâlniri cu această specie extrem de veninoasă de viperă nici nu este de dorit. „Atunci când opresc seara într-un loc de parcare, șerpii vin adesea și se înfășoară în jurul anvelopelor, pentru că sunt calde“, spune Dale Koutlis. Atunci când coboară din cabina camionului său Actros, trebuie să fie atent la fiecare pas. „Dacă nu, s-ar putea ca acel pas să fie ultimul din viața mea“, adaugă șoferul de camion cu zâmbetul unui bărbat pe care nimic nu îl sperie prea ușor, pentru că știe la ce trebuie să fie atent.

Căci aici, în zona sălbatică a statului australian New South Wales, este teritoriul lui Dale Koutlis. Echipa „Mercedes-Benz Transport“ a stabilit să se întâlnească cu bărbatul în vârstă de 55 de ani într-o parcare prăfuită de pe „Kidman Way“, pentru a-l însoți o bună bucată din cursă. Punctul de întâlnire este situat la aproximativ 700 kilometri nord-vest de Sydney. Nu este o distanță foarte mare față de dens populata coastă de est, dacă ne ținem cont de distanțele uzuale pentru Australia – dar este totuși destul de departe în sălbăticie.

Cea mai importantă este concentrarea.

Un serviciu tip shuttle, care în cazul cursei lui Koutli este de „puțin“ peste 260 kilometri. Semiremorca din spate este încărcată cu tamburi pentru cabluri, pe cea din față stau rezervoare cu cerneală tipografică, iar deasupra acestora este o piesă de mașină cu o lungime de aproape zece metri. Pentru a menține manevrabil trenul XXL, colegii care se ocupă de încărcarea camioanelor trebuie să facă acest lucru astfel încât să existe mai multă greutate pe semiremorca din față decât pe cea din spate. Cu 120 kilometri înainte de destinație, un alt cap tractor dedicat serviciilor tip shuttle preia una dintre semiremorci. La lungime completă, autotrenul nu ar fi nici adecvat pentru străzile din Brisbane și nici nu dispune autorizație pentru a circula prin orașul cu milioane de locuitori.

„Când conduci un autotren, concentrarea este cea mai importantă“, declară șoferul de camion la cină, în orașul minier Cobar. „Ea funcționează cel mai bine dacă nu te lași stresat și faci pauze la intervale regulate.“ Ceea ce este mai ușor de zis, decât de făcut. Astfel, pe drumul către Cobar, o furtună cu grindină a transformat rapid în multe locuri marginile neconsolidate ale șoselei în bălți pline de noroi, în care camionul cu o greutate extrem de mare nu trebuie sub nici o formă să se oprească. „Vremea în Australia este imprevizibilă“, spune Koutlis – care totuși nu și-ar schimba meseria pentru nici o alta.

– Terry Warn, director la ABS Transport Industries

La bucuria sa contribuie de ceva vreme capul tractor al autotrenului: un Actros. „Din punct de vedere al confortului, acesta este fantastic“, spune șoferul de camion la o oprire pentru alimentare din ziua următoare. „Chiar și după mai multe ore de condus, nu mă simt extenuat.“ La aceasta se adaugă consumul redus – Warn, șeful de la ABS Transport, apreciază acest lucru: „Am comparat camionul Actros cu un camion cu vechimea de cinci ani din SUA, iar la benzinărie, diferența este enormă“, spune antreprenorul. Pe lună se economisesc cel puțin 2 500 de dolari australieni (cam 1 640 euro).

După o cursă de probă, Warn s-a decis în 2016 pentru noul Actros 2653, care pe atunci era nou pentru Australia. „Am fost primii ofertanți de aici care l-au primit.“ Între timp, încă șapte camioane identice constructiv mai fac parte din parcul auto – iar antreprenorul este mai entuziasmat ca niciodată: „Autovehiculele sunt de o calitate excelentă, astfel încât putem să se prelungim fără probleme intervalele de service pentru camioanele de cursă lungă de la 30 000 kilometri, cât durau înainte, la 80 000 kilometri, în ciuda solicitării enorme.“

Camioanele Actros de la ABS Transport sunt echipate – asemeni majorității camioanelor supra-regionale din Australia – cu un „bull bar“ în partea din față. Căci până și cei mai experimentați, cum este Dale Koutlis, pot evita cu greu un lucru: ocazionalele coliziuni cu animalul emblematic al Australiei. Cangurii, care uneori ating înălțimea unui om, devin activi la lăsarea serii și sar adesea neașteptat pe șosea. Indicatoare galbene avertizează cu privire la circulația animalelor sălbatice – iar dispozitivul de pe camion poate împiedica, în cazuri grave, daune mai mari.

Dacă un camion chiar se oprește pe undeva prin sălbăticia australiană, această problemă nu s-ar traduce numai printr-un efort imens pentru operațiunea de tractare: În funcție de cursă, până la 20 de clienți ar suferi putea întârzieri la aprovizionare. Aceasta nu este o opțiune pentru echipa de la ABS Transport. La urma urmelor, punctualitatea și fiabilitatea sunt esențiale și pe rulete australiene, extrem de lungi. Prin urmare, Dale Koutlis își ia rapid la revedere de la echipa „Transport“, după mai multe sute de kilometri parcurși împreună . La urma urmelor, el mai are de parcurs câteva sute bune de kilometri.

Fotografii & video: Alexander Tempel