4-Xtremes – partea a 67-a: În sfârșit, înapoi pe șosea!

Obelisco de Buenos Aires este un monument impresionant. Ca un creion uriaș, se ridică la aproximativ 70 de metri înălțime și marchează centrul capitalei Argentinei. Argentina? Da, am parcurs ceva distanță de la sosirea noastră în America de Sud. Și, de asemenea: Axorul nostru, cu logourile „4-Xtremes” și RoadStars pe cabină, a supraviețuit transportului pe Atlantic de la Hamburg până la Montevideo. 

Dar credeți-ne: când a venit momentul să ridicăm camionul din portul capitalei Uruguayului, eram foarte tensionați. Nava cu Axorul a sosit într-o vineri. Dar, din moment ce vama nu lucrează în weekend, a trebuit să așteptăm. Sâmbătă, ne trage ața spre port – în speranța că vom surprinde o bucățică din casa noastră, poate printr-un gard.

Hârtii peste hârtii la administrația portuară.

Luni la ora 9.30, suntem în primul birou. Primim documentele de transport, iar eu, Andrea, primesc un permis pentru a putea intra în port cu Mike, proprietarul autovehiculului. Apoi, suntem trimiși prin mai multe birouri și obținem mai multe documente, care sunt ștampilate și semnate. Totul merge șnur, iar agenții vamali sunt amabili. Ai nevoie doar de răbdare.

În jurul prânzului, ni se permite să mergem în port – dar îi ratăm pe agenți la mustață: este pauza de prânz. Aceasta înseamnă o așteptare de două ore. Zona pare destul de dărăpănată. Decidem să nu ne enervăm, pentru că și aici personalul ni se pare corect și competent. Apoi totul merge foarte repede: cu următoarea hârtie în mână, am fost lăsați la parcul auto. În sfârșit, putem merge la camionul nostru.

Tensiune mare în parcul auto.

Deschidem ușile cu teamă. Acum e acum! Însă ne dăm seama repede: totul este în regulă. Din păcate, nu toți proprietarii de mașini au avut norocul nostru. Pe nava „noastră” se aflau încă 20 de vehicule de expediție, dintre care patru au fost avariate sau furate. „Plimbarea hârtiilor” continuă – iar când în sfârșit plecăm din port, este deja ora 17:00.

Ne luăm valizele din apartamentul pe care îl închiriaserăm pe scurt timp și părăsim orașul! La o benzinărie, umplem rezervoarele de apă și ne așezăm în rândul camioanelor. Cu cabina pregătită de somn, este timpul să încheiem ziua.

Dimineața următoare, avem o surpriză neplăcută: energia solară este prea scăzută.  S-o fi stricat ceva? Mike se urcă pe plafon și ne liniștește: pe navă, panourile solare doar s-au murdărit. Spălăm, așadar, camionul înainte de a continua – într-un loc liniștit, unde ne desfacem valizele și punem totul la locul lui în autovehicul. Acum chiar suntem gata de plecare.

Distanțe mari în regiuni slab populate.

Prima călătorie ne duce de-a lungul Rio de la Plata, la aproximativ 180 de kilometri de Colonia del Sacramento. Orășelul este considerat cel mai vechi din Uruguay, fiind fondat în 1680 de portughezi. Drumuri pavate denivelate, clădiri coloniale – parcă am călătorit în timp. Și dacă te uiți, pe vreme bună, de aici, de la gura de vărsare Rio de la Plata, lată de kilometri buni, poți vedea Buenos Aires în depărtare, următoarea noastră destinație.

În Europa, după cum știm, totul este destul de aproape. Va trebui să ne obișnuim din nou cu distanțele mai lungi, însă. În țările slab populate, cum sunt Uruguay și Argentina, conduci câteva sute de kilometri până la următorul oraș mare. De la Colonia del Sacramento în amonte până la Puente Libertador General San Martín, podul de trecere a frontierei spre Argentina, sunt cel puțin 200 de kilometri. Pe care îi parcurgi prin terenuri agricole care parcă nu se mai termină.

În apropiere, găsim o parcare unde putem înnopta – și vom putea porni a doua zi dimineață devreme pe jos. Pe podul pietonal modern Puente de la Mujer sau în fața istoricului palat prezidențial al Argentinei, Casa Rosada: metropola plină de viață în timpul zilei este încă goală. Luăm o pauză la obelisc – și așteptăm deja cu nerăbdare următoarea destinație. Aceasta se află „la capătul lumii”.

Fotografii: 4-Xtremes