Drive is life: Chrystelle Schafroth

Interviu

„Fiecare stat este diferit“.

Chrystelle Schafroth a emigrat în Canada și călătorește în toată America de Nord ca șofer de camion.

Chrystelle în Monument Valley. Unul dintre locurile ei preferate.


În 2016 RoadStars s-a întâlnit cu Chrystelle pentru prima dată pentru un reportaj la lacul Geneva. Pe atunci în vârstă de 26 de ani, tânăra nu activa de multă vreme ca șofer. Cu carnetul de conducere pentru camioane și o anume libertate în munca de zi cu zi, ea își îndeplinise un vis. „Savurez fiecare zi“, spunea ea pe atunci. După o perioadă în care a activat în transportul de mărfuri în vestul Elveției, s-a mutat în traficul interurban european. Din 2018 își retrăiește visul și conduce camioane în America de Nord. Cum a ajuns aici ne povestește într-un interviu.

Chrystelle, cum îți merge și unde te afli acum?

Îmi merge bine. Mulțumesc! În prezent sunt acasă în Elveția pentru câteva luni. Din cauza pandemiei, în Canada nu puteam face nimic în zilele libere. În special aveam nevoie, după 16 luni de singurătate în America de Nord, să-mi petrec timpul cu familia și cu prietenii mei. Dar în martie mă întorc în Canada.


Privire spre Detroit de pe podul Ambassador: râul Detroit formează granița dintre Canada și SUA.
Privire spre Detroit de pe podul Ambassador: râul Detroit formează granița dintre Canada și SUA.
Chrystelle pe șoseaua Route 66 din statul Arizona.
Chrystelle pe șoseaua Route 66 din statul Arizona.

Cum ai ajuns să pleci în America de Nord?

În martie 2017 am făcut o excursie cu mașina cu mama mea. Două săptămâni și jumătate am colindat prin California, Nevada, Arizona și Utah. Cumva, acolo m-am simțit bine din prima. În plus, m-au fascinat camioanele. În septembrie următor un prieten mi-a vorbit despre un job în Canada. Iar în ianuarie am zburat spre Quebec.

Care sunt marile diferențe față de munca de șofer profesionist în Europa?

Cea mai mare diferență este că noi, ca șoferi, nu încărcăm sau descărcăm marfa. Sarcina noastră este să conducem camioane. Acolo suntem plătiți în funcție de milele parcurse: cu cât conduc mai mult, cu atât câștig mai bine. Și evident – distanțele sunt mult mai mari.

În plus, ai la dispoziție mai mult timp la volan pe zi, în SUA sunt 11 ore, iar în Canada chiar 13 ore! Astfel ajungem la 1000 până la 1100 kilometri pe zi.



Cum a fost startul pentru tine ca femeie‑șofer?

Mai întâi a trebuit să-mi iau din nou carnetul de conducere. În teorie și practică. Deja asta înseamnă o dezobișnuire. Camioanele sunt construite altfel, astfel vizibilitatea în față este diferită, iar trailerul este mai lung. În schimb șoselele sunt mai late și se circulă mai ușor decât în Europa. Pe coasta de est sunt mai multe ambuteiaje. Dar de obicei mă deplasez în partea de vest unde traficul este mai puțin intens.

Ai anumite trasee pe care le parcurgi mai des?

Îmi încep întotdeauna săptămâna în localitatea Joliette din provincia Quebec. Marfa trebuie transportată în statele Utah, Washington, Arizona, Colorado sau Texas. Deseori mă întorc cu legume sau fructe din California înapoi în provincia Quebec.

Ce-ți place cel mai mult la job-ul tău?

Peisajele! Fiecare stat este diferit. Munții Stâncoși din Colorado sau Munții Red Rocks din New Mexico și Arizona. Mi se pare fascinant să descopăr șosele noi.


„Sarcina noastră este să conducem camioane. Acolo suntem plătiți în funcție de milele parcurse: cu cât conduc mai mult, cu atât câștig mai bine.“

– Chrystelle Schafroth


Ce experiență n-o vei uita niciodată?

Pe 31 decembrie am fost singură să încarc un transport în provincia New Brunswick. Pe drumul de întoarcere am trecut pe o șosea îngustă printr-o pădure. Acolo am dat de o furtună de zăpadă și nu am mai putut înainta. Nu aveam semnal pe telefonul mobil – m-a apucat cu adevărat groaza! Până la urmă m-a găsit un plug de zăpadă după trei ore.

Care a fost până acum cea mai mare distanță pe care ai parcurs‑o?

12.000 de kilometri într-o săptămână. Am fost în tandem, ca întotdeauna când transportăm pe coasta de vest. Am pornit în Joliette, am descărcat în statul Washington, în orașele Yakima și Seattle. Am încărcat marfă în orașul Salinas (California). Apoi ne-am întors în provincia Quebec.


Care este pasul următor?

Deocamdată călătoresc 3 luni în Elveția. Este frumos că în fiecare seară sunt acasă și pot să-mi văd părinții. Dar în martie zbor înapoi în Quebec. Și încep o nouă provocare la o altă firmă. Voi conduce un camion cu cutie de viteze tip Fuller. Deja sunt mândră de asta. Și: voi conduce o platformă. Aceasta este o provocare în plus.

Chrystelle, îți urăm toate cele bune și mai uită-te din când în când pe site-ul nostru RoadStars.

Voi face asta! Pe curând!


Fotografii: Bernhard Huber, Chrystelle Schafroth

15 comentarii