Transfer cu bacul și circulația pe partea stângă: În cursă cu expertul pentru Anglia Stefan Sprenger

După două ore de așteptare, Stefan Sprenger conduce Actros-ul pe rampa metalică și în următorul moment în interiorul vasului „Spirit of Britain”. Coada a ajuns până la autostradă, cu mult dincolo de portul Calais. Din fericire, a trecut repede de controlul documentelor și al încărcăturii. „Aici dimineața e cea mai mare aglomerație, în special miercurea, ca astăzi: mulți trec dincolo pentru a avea timp să se întoarcă înainte de sfârșitul săptămânii.”

„Dincolo” înseamnă peste Canalul Mânecii spre Marea Britanie. Călătoria cu bacul de la Calais din Franța și până la Dover durează o oră și jumătate. În timp ce Actros-ul său se află la bordul „Spirit of Britain”, câteva etaje mai sus, Stafan deschide cu cardul său cu chip, ușa din sticlă spre sala pentru șoferii profesioniști „Commercial Drivers”-Lounge. Cumpără repede o cafea și se întinde pe un șezlong. În jurul lui, unii colegi au ațipit. „Aici, trecerea devine relaxare.”

Este nevoie de o planificare inteligentă.

Aceasta este necesară șoferului din Bavaria Superioară. Cursele sale, care adesea încep la locul de încărcare din sudul Germaniei și se încheie la destinații de pe întreaga insulă nu sunt floare la ureche. Calais este precum ochiul acului: timpii de așteptare sunt adesea mai îndelungați – „Am stat odată douăsprezece ore, când a fost greva angajaților portuari” – îl obligă pe Stefan să își planifice inteligent cursele. „Adesea le programez ca să ajung după amiaza. Dar pentru aceasta trebuie să rămână cel puțin patru ore de condus.”

În cazul în care planul funcționează, este important să ajungă repede în localitatea de coastă Folkestone, pentru a găsi un loc pentru noapte. Dacă planul nu reușește, de exemplu în cazul în care șoferul de 54 de ani prinde ambuteiaj în Belgia, acesta va rămâne peste noapte în Calais și va lua bacul din dimineața următoare. În cazul în care încărcătura trebuie transportată de urgență, acesta va conduce spre Eurotunnel și va ajunge în Anglia cu trenul.

Nu se teme de Brexit.

Ca pregătire profesională, Stefan este automecanic, a lucrat ca perforator betoane și tehnician debitare, iar după o hernie de disc a trecut la șofer de camion. De ani de zile face curse spre Marea Britanie. Reporterul RoadStars dorește să știe dacă Brexitul va complica situația acestora. „Ei, se va găsi cu siguranță o soluție rezonabilă, astfel încât nu vom simți vreo diferență mare”, răspunde șoferul dând din umeri.

La fel de relaxat este când vorbește despre circulația pe partea stângă – și ne povestește că pe insulă participanții la trafic circulă cu atenție și se respectă reciproc. „Se pare că la școala de șoferi din Anglia se învață despre importanța șoferilor de camion, întrucât aceștia asigură umplerea rafturilor din supermarket”, adaugă Stefan.

Cât despre transporturile de alimente, acestea fac mai degrabă obiectul curselor Italia - Germania. Spre insulă Stefan transportă bunuri pentru mai multe destinații, piese pentru automobile, hârtie de ziar sau ambalaje pentru o întreprindere mare de comerț electronic. La întoarcere transportă adesea doze mici din aluminiu, dar și bunuri reciclabile, de la hârtie și până la metalul obținut în urma tăierii motoarelor vechi.

Astăzi a încărcat în semiremorca cu podea mobilă și pereți din aluminiu, cărucioare pentru cumpărături. Le va livra în East Midlands, urmând să mai conducă puțin spre nord până în Sheffield. Acolo, un excavator va încărca aluminiu presat în semiremorcă. „Voi transporta apoi încărcătura până aproape de Peschiera în nordul Italiei.” Mai concret: Va conduce întâi spre Mittenwald – „Acolo locuiesc – din când în când” –, va petrece sfârșitul de săptămână cu soția sa, iar luni va pleca spre sud.

Îi place să fie singur pe drum.

Soția l-a însoțit deja de mai multe ori în cursă – și a apreciat fotoliul care înlocuiește scaunul al doilea în cabina șoferului dotată cu SoloStar Concept. „Într-o cursă de nouă ore spre sudul Italiei, s-a întâmplat ca soția mea să doarmă opt ore. S-a trezit apoi în Bari și m-a întrebat unde este marea”, povestește Stefan râzând.

Soția sa este singura persoană alături de care îi place să conducă: faptul că lucrează singur este unul dintre lucrurile pe care le apreciază la locul său de muncă. „Când mi-e mai greu, îmi pun un CD cu AC/DC sau Rammstein și dau volumul la maxim.” De cele mai multe ori, Stefan este pe drum de luni până vineri. După ce și-a încheiat pregătirea profesională, a jurat să nu mai rămână niciodată un an întreg într-un singur loc. Ne povestește aceste lucruri înainte ca bacul să acosteze în Dover, în condiții surprinzătoare de ape liniștite.

Dar continuă oare să îl farmece viața la drum? Cum stau lucrurile cu cele mai stresante momente pe care le implică această meserie? De exemplu în portul Calais, care este îngrădit ca un penitenciar de maximă siguranță, întrucât în camioane se mai tot ascund migranți care încearcă să ajungă astfel pe teritoriul Angliei? „Nu este ușor, dar unde stau lucrurile mereu pe roze? ” răspunde Stefan. Apoi adaugă cu accentul cordial din Bavaria Superioară, propoziția care are cea mai mare semnificație: „Îmi place la nebunie, iar și iar!”

Fotografii: Ralf Kreuels