Biciclistul off-road José Manuel Fernández – de la Actros la mountainbike

Reportaj

Profil puternic.

Determinare, adrenalină, îndemânare și priveliști incredibile – la sfârșitul unei zile de muncă, José trece de la Actros la mountainbike.

José își pregătește camionul pentru ultima cursă.
José își pregătește camionul pentru ultima cursă.
Firma lui José, Áridos y Excavaciones Carmelo Lobera, este implicată în numeroase proiecte mari de șosele.
Firma lui José, Áridos y Excavaciones Carmelo Lobera, este implicată în numeroase proiecte mari de șosele.
Ultima încărcătură a săptămânii. Firma reumple permanent cariera de piatră cu pământ.
Ultima încărcătură a săptămânii. Firma reumple permanent cariera de piatră cu pământ.

Frâna liberă, ridicare din șa, deplasarea greutății spre spate. În fața lui José Manuel Fernández se întinde o pantă abruptă, atât de abruptă încât aproape că este propulsat în față peste ghidon. Dar până la urmă totul este în regulă. Indiferent de câte ori coboară această pantă – de fiecare dată îl surprinde cât de abrupt este. Șocurile pe care nu le poate prelua furca sa telescopică sunt absorbite de mâini și antebrațe. În jos, drumul cotește brusc spre stânga – trebuie acționată frâna spate și roata trebuie să ia curba. Pietrele zboară, urmează câteva apăsări de pedală. Se ridică din șa, trage în sus de ghidon – zboară câteva secunde lungi prin aer. Apoi se apleacă în față, pentru a menține mountainbike-ul orizontal. În același timp, roțile aterizează din nou pe drum. Pedalează imediat mai departe, viteza trebuie păstrată – căci deja urmează o nouă urcare.



„Pe bicicletă nu mă gândesc la nimic altceva.“

– Șoferul de Actros José Manuel Fernández


Cu o oră înainte: José privește în oglinda retrovizoare a camionului său Actros. Firma sa trebuie să restaureze terenul pe care l-a folosit timp de mulți ani drept carieră de piatră. De aceea, autobasculantele aduc aici mii de tone de pământ pe suprafețele uzate. José cuplează marșarierul, manevrează camionul portocaliu în spate până când capătul semiremorcii sale basculante ajunge în poziția corectă. Ultima încărcătură a acestei săptămâni alunecă în jos pe pantă.

Este vineri după-amiază, imediat se va termina programul de lucru. De 18 ani José conduce camioane. „Și este în continuare meseria pe care o practic cu cea mai mare plăcere“, spune el și lasă camionul Actros să ruleze încet de pe pantă. „Îmi place să fiu pe drumuri și să nu lucrez toată ziua în același loc“, spune José în continuare. „Și totuși, de regulă rămân aici, în Saragosa.“ Orașul situat la mai bine de 300 de kilometri la nord-est față de Madrid, este casa lui.



Curbe strânse, pante abrupte.

Săptămâna a fost grea. Áridos y Excavaciones Carmelo Lobera, compania de construcții pentru care conduce José are cu 40 la sută mai multe comenzi decât în anii precedenți. Firma este implicată în construcția a numeroase șosele și autostrăzi în regiunea Saragosa – dar și în construcția traseului de mare viteză pentru căile ferate spaniole. Pentru José și colegii săi aceasta înseamnă multe curse și zile lungi.

Cu toate acestea, În imediata apropiere a terenului firmei se află o pajiște, pe care o poate vedea chiar din cabina șoferului. Zona este un paradis pentru practicanții de mountainbike. Poteci înguste, curbe strânse, pante abrupte pentru sărituri grozave. 300 de kilometri pătrați de adrenalină. „E un caz cu adevărat fericit“, spune șoferul în vârstă de 40 de ani strălucind de bucurie.

În trecut, marele său hobby erau scufundările, însă călătoriile la mare au devenit prea complicate. Până la firma aflată la marginea orașului, direct la poalele munților, merge cu bicicleta. Zece kilometri dus, zece întors. De fiecare dată când are timp, după muncă mai merge alături, pe terenul off-road – direct din cabina șoferului pe mountainbike. Patru kilometri la deal, prima tură de transpirație. Dar apoi lucrurile se precipită. Deja de cinci ani lucrurile se întâmplă astfel. „Și pur și simplu nu mă pot plictisi“, spune el. „După o zi în cabina șoferului, acesta este pentru mine echilibrul perfect.“ Pe față i se preling picături de transpirație. Însă până la capătul puterilor nu a ajuns astăzi încă.

José scoate puțin aer din anvelope. Jos, pe șosea, presiunea poate fi liniștit ceva mai mare, însă aici, pe teren off-road, doi bari sunt suficienți. Și mai departe. „Priveliștea din munți este ceva deosebit“, spune José privind spre Saragosa. „Ceea ce îmi place cel mai mult la mersul pe mountainbike este faptul că poți vedea mult din peisaj.“


Casca pe cap, mănușile în mâini. Tura lui Josés începe deja din curtea firmei.
Casca pe cap, mănușile în mâini. Tura lui Josés începe deja din curtea firmei.
Este timpul pentru o oprire: Apa este importantă.
Este timpul pentru o oprire: Apa este importantă.

Concentrare permanentă.

Astăzi, Miguel se alătură pentru antrenament. El a fost cel care l-a introdus pe José acum cinci ani în acest sport. „Trebuia să fac ceva. Aveam 35 de ani, tocmai devenisem tată și aveam cu siguranță 15 kilograme în plus. În plus, fumam cel puțin un pachet de țigări pe zi“, spune José. „În timpul lucrului stau mult timp jos, mișcarea pe care o fac aici îmi face bine. Simt asta.“ Banii cu care își cumpăra în trecut țigările merge acum la echipamente pentru mountainbike. Între timp, José poate ține pasul cu amicul său Miguel. José îl numește însă în continuare tot „Maestro“. „Este bine că mergem într-un grup mai mare“, spune Miguel. „Suntem adesea un grup de cinci bărbați. În timpul antrenamentului avem grijă unii de alții.“

Răniri prea grave nu există de regulă. „Dar când cazi, de obicei te doare.“ José și Miguel sunt bine echipați, poartă cască, mănuși și protecții. „Dacă aș cădea de fiecare dată, soția mea mi-ar fi confiscat deja bicicleta“, spune José. Amândoi râd.

Dar lăsând gluma la o parte: „Trebuie să fii totuși atent. Dacă mergem la numai câțiva centimetri pe lângă o pantă și asta la o viteză de 30 la oră, nu pot permite să-mi fie distrasă atenția. Atunci nu mă gândesc la nimic altceva. Din motive întemeiate.“

Cei doi vor să profite acum de timpul rămas până când se va întuneca. Se urcă din nou pe biciclete și salută alți bicicliști. Vântul puternic din vest le suflă nisip și praf în față.


José și Miguel au ajuns sus. „Avem grijă unul de altul“.


Și încă o dată până la capătul puterilor.

„Această secțiune îmi place cel mai mult“, spune José în timpul următoarei pauze scurte. Și-a dat jos mănușa stângă și își masează mâna pe care terenul off-road a solicitat-o. Luna viitoare cei doi vor participa la un maraton mountainbike în Monegros, o regiune asemeni unui deșert. 216 kilometri, 1 600 de metri altitudine. 8 000 de bicicliști. „Concursurile sunt bune pentru motivație. Doar ne dorim să devenim tot mai buni“, spune José.

Pentru a fi în formă la maraton, el face și jogging de mai multe ori pe săptămână și este atent la alimentația sa. Ultima dată a parcurs traseul în cinci ore. „Acum obiectivul meu este desigur să scad puțin sub acest timp.“ Ia o înghițitură gură de apă. Apoi își pune din nou mănușa și pornește în direcția potecii. Încă o dată zece minute până la capătul puterilor. Ochii lui Josés zâmbesc.


Fotografii: Sebastian Vollmert
Video: Martin Schneider-Lau

2 comentarii