4-Xtremes – partea a 34-a: O schimbare de direcție și griji pentru Aimée

Seria: 4-Xtremes – The World Tour

Butonul magic.

Andrea și Mike vizitează singura bază de rachete nucleare accesibilă pentru vizitatori. Apoi, călătoria ia o turnură neplanificată și Aimée se îmbolnăvește.


Exact 30 zile am avut pentru Ucraina – mult prea puțin pentru o țară așa de mare, în care există nespus de multe de văzut. Și către finalul acesteia ne-a așteptat din nou o surpriză – și astfel nu suntem în Rusia după cum era planificat, ci din nou înapoi în Ungaria.

Cu atât mai mult ne bucurăm de impresiile fascinante, pe care ni le-a dăruit Ucraina. Cum ar fi, de exemplu, vizita unei baze de rachete nucleare – o ocazie unică în lume! După căderea Uniunii Sovietice, Ucraina a aderat în anul 1994 la tratatul de neproliferare a armamentului nuclear și s-a declarat de acum încolo liberă de armament nuclear. Drept consecință, 30 din cele 40 de baze militare au fost distruse controlat. Una dintre cele care încă mai există, adică cea a „noastră” situată la nord de Pervomaisk, este accesibilă între timp ca muzeu pentru public.


SS-18 Satan dispunea de peste zece focoase și o rază de acțiune de 10.000 kilometri.
SS-18 Satan dispunea de peste zece focoase și o rază de acțiune de 10.000 kilometri.
Mike pe drumul către imperiul subteran al puterii.
Mike pe drumul către imperiul subteran al puterii.
Muzeu în loc de manevre: Fostul soldat îi explică lui Mike panoul de instrumente al centralei de comandă.
Muzeu în loc de manevre: Fostul soldat îi explică lui Mike panoul de instrumente al centralei de comandă.
Centura era obligatorie pentru ofițeri, pentru ca, în cazul unui atac cu bombă atomică, să nu fie aruncați din scaune.
Centura era obligatorie pentru ofițeri, pentru ca, în cazul unui atac cu bombă atomică, să nu fie aruncați din scaune.
Monumental: statuia Patria Mamă din centrul Muzeului Național de Istorie a Ucrainei din Al Doilea Război Mondial.
Monumental: statuia Patria Mamă din centrul Muzeului Național de Istorie a Ucrainei din Al Doilea Război Mondial.
De frumusețe opulentă: Lavra Peșterilor din Kiev aflată pe malul vestic al Niprului. Peșteri construite artificial serveau călugărilor drept sihăstrii.
De frumusețe opulentă: Lavra Peșterilor din Kiev aflată pe malul vestic al Niprului. Peșteri construite artificial serveau călugărilor drept sihăstrii.

La distanță de o singură apăsare a butonului față de catastrofă.

La 30 metri în subteran se află centrala de comandă într-un siloz – cu butonul roșu a tot decisiv. Cine apasă acest buton, nu ar ști însă ce parte a Pământului ar fi astfel distrusă, deoarece destinația bombei ar fi fost programată într-un alt loc. În plus, aflăm că, lângă orice instalație de rachete nucleare, se află un fel de senzor, care, în cazul unui atac, pornește automat racheta nucleară, iar aceasta la rândul ei declanșează următoarea rachetă nucleară și așa mai departe – mai degrabă nu dorim să ne închipuim consecințele acestora.

Semnificativă și denumirea rachetei: SS-18 Satan. Echipată cu zece focoase nucleare, aceasta avea o rază de acțiune de 10.000 kilometri și a fost cea mai mare rachetă intercontinentală construită și pusă în serviciu în perioada Războiului Rece. Toate acestea le aflăm de la un soldat în retragere, care ne conduce în calitate de ghid prin clădire și vorbește o engleză perfectă. Încă o noapte de cazare în fața muzeului, iar apoi mai departe în direcția Kiev, care nu mai este departe.


Și din nou o modificare a planului.

După o excursie mult prea scurtă în acest oraș imens, ne grăbim să părăsim țara la timp. Rusia ar fi trebuit să fie destinația noastră. Însă aici socoteala de acasă nu a coincis, din păcate, cu socoteala din târg.

După mai multe coordonări cu diverse ambasade și oficii, este într-un final clar că noi, în calitate de elvețieni, nu putem trece peste granița țării, la fel ca odinioară. Și pentru că noi, cu Axorul nostru, putem traversa dificil granița pe calea aerului, ne rămâne numai o nouă schimbare de direcție. Și aceasta ne duce înapoi în Ungaria. Din Kiev până la granița țării sunt circa 800 kilometri.


Degradarea fortului Tarakaniv îi oferă un farmec neconvențional – un adevărat Lost Place.
Degradarea fortului Tarakaniv îi oferă un farmec neconvențional – un adevărat Lost Place.
Fumatul nu este de dorit aici: biserica Sf. Gheorghe, construită complet din lemn.
Fumatul nu este de dorit aici: biserica Sf. Gheorghe, construită complet din lemn.
Apă proaspătă pentru cabina de locuit...
Apă proaspătă pentru cabina de locuit...
… și o canistră de ulei pentru Axor.
… și o canistră de ulei pentru Axor.

Pe drumul într-acolo se află unul dintre Lost Places care merită văzut, pe care l-am vizitat vreodată: fortul Tarakaniv. Practic este un întreg oraș militar din Primul Război Mondial cu case de locuit și depozite, o biserică mică, un spital și o capelă mortuară. Cetatea dispunea în total de peste 105 cazemate, care erau destinate atât pentru intervenții militare, cât și pentru a trăi. În anii 1960, edificiul a fost folosit de Uniunea Sovietică pentru depozitarea conservelor, însă, din cauza umidității crescute, s-a dovedit inutilizabil. Între timp, natura își recuperează edificiul părăsit și conferă ruinelor o atmosferă deosebită, misterioasă. Cu o lanternă am explorat labirintul tunelurilor subterane și inclusiv clădirea principală, care se află în mijlocul unui dig de pământ.

Grijă mare pentru Aimée.

Pe linia dreaptă către Ungaria mai facem o ultimă oprire la biserica Sf. Gheorghe, care a fost construită în secolul al 15-lea complet din lemn. Cu puțin timp înainte de expirarea celor 30 zile ne cazăm la un popas liniștit, la aproximativ 30 kilometri de granița maghiară. Dimineața, când ne-am trezit, am observat rapid că ceva nu este în regulă cu Aimée. Aceasta abia reacționează și își mișcă numai ochii. Repede, ne dăm seama că peste noapte probabil a suferit un atac grav de epilepsie. De aproximativ doi ani știm despre această afecțiune, însă Aimée nu a avut simptome în ultima perioadă. Șocul este profund! Slavă Domnului că avem la îndemână medicamentele ei și o monitorizăm încă un timp. Deoarece starea ei s-a stabilizat, decidem să înfruntăm trecerea frontierei.


La graniță le prezentăm funcționarilor evident o provocare mare, deoarece ei nu sunt siguri dacă trebuie să trecem la autocamioane sau la autovehicule de persoane. În final, ne trimit la autocamioane, unde agenții vamali sunt din nou complet copleșiți, deoarece nu avem nicio încărcătură la bord. După mult du-te-vino, ne fac pur și simplu semn cu mâna să trecem – și deja suntem în Ungaria.

Deși Aimée se simte între timp din nou mai bine, primul drum ne duce la un medic veterinar vorbitor de engleză. Aici, pacienta noastră patrupedă mai primește niște injecții și tablete noi. În Ucraina am adunat mulți kilometri pe tahograf, pentru a putea face față traseului în cele 30 zile prevăzute. Acum observăm că toți trei avem nevoie de o pauză. După câteva zile pe un lac mic ne uităm unde să ne ducă în continuare călătoria.


4-Xtremes – The World Tour.

O călătorie fără egal.

Andrea și Mike Kammermann au călătorit timp de 11 luni cu camionul lor Axor în circuitul „4-Xtremes“. Acum se derulează o aventură și mai mare. Cuplul elvețian va călători neîntrerupt timp de trei ani – iar comunitatea RoadStars va putea din nou participa! Rămâneți la curent și nu pierdeți niciuna dintre destinațiile spectaculoase spre care se îndreaptă cuplul nostru de aventurieri.

Găsiți aici toate episoadele serialului „4-Xtremes – The World Tour“.


Fotografii: 4-Xtremes

10 comentarii