Ingo Graul transportă elicoptere prin Europa cu un Actros 1848

Reportaj

Mai bun decât zborul.

Clienți pretențioși, încărcături valoroase și comenzi pe termen scurt: Cu Actros-ul său cu semi-remorca specială, Ingo Graul transportă elicoptere de orice dimensiune – ca de exemplu un EC225 Super Puma.


Arșița pâlpâie pe asfaltul din zona pistei. Pe vechiul aeroport Kassel-Calden se pregătește startul unui elicopter Airbus. Dar de data aceasta elicopterul nu se va ridica nici un metru în aer. Acest lucru este posibil datorită lui Ingo Graul și al Actros-ului său 1848 argintiu.

Șoferul de 53 de ani conduce de aproape doi ani transportorul de elicoptere pentru Airglaze Aviation. Actros-ul tractează o semi-remorcă specială extensibilă atât pe lungime, cât și pe lățime. Cu această dotare, autocamionul lui Ingo poate transporta elicoptere de diferite dimensiuni și tipuri constructive. Or, nu doar elicopterele în sine sunt foarte scumpe, ci și fiecare oră de zbor în parte. „Astfel, adesea pentru programări regulate de service și mentenanță, transportul rutier al aparatelor de zbor la destinație este mai avantajos decât zborul acestora”, menționează Ingo.



Înainte, Ingo a transportat nave maritime și fluviale.

Un inel de fixare: 5.000 euro. O placă de protecție: 12.000 euro. Un senzor: 20.000 euro. Enumerarea de către Ingo Graul a pieselor care se pot defecta la transportul elicopterelor și a costurilor pe care le implică aceste defecțiuni crează imediat temeri. „Dacă ești un pic mai atent, funcționează”, spune Ingo.

Șoferul născut în Bremen se pricepe cel mai bine la transportul de bunuri de valoare. Înainte, a transportat ani la rândul yahturi – așadar are experiență cu încărcărturi scumpe și cu clienți pretențioși.



„Încărcarea și descărcarea sunt deosebit de sensibile. Înainte era nevoie de o macara în acest sens”, spune Ingo. „Pentru a se potrivi pe trailerele obișnuite, de exemplu la EC225 a fost nevoie să se demonteze caroseria.” Pe transportor, elicopterul se poate împinge. „Astfel, nu depindem de închirierea de macarale pe termen lung. Și suntem mai rapizi și mai flexibili”, spune Ingo.

Acest aspect este important la așa-numitele misiuni aircraft-on-ground. În aceste cazuri, trebuie să se refacă în cel mai scurt timp capacitatea de zbor a elicopterelor rămase la sol. „Necesitatea de a comanda întâi încă o macara la locul de ridicare a unui elicopter de salvare aeriană, ne-ar costa mult timp. În plus, este vorba despre vieți omenești.” 



Tehnica elaborată.

Ingo poziționează autotractorul și semi-remorca pe zona asfaltată din fața hangarului. Mai dă odată cu fața, odată cu spatele, pentru ca marcajul galben să fie poziționat exact în mijlocul zonei de sub cadrul de susținere.

„Acesta este punctul nostru de orientare când împingem imediat elicopterul”, explică Ingo. Apoi, coboară din cabina șoferului pentru a fixa frâna pentru osia din spate în partea posterioară a semi-remorcii.

Și apoi revine la volan. Accelerează ușor – și Actros-ul trage semi-remorca extensibilă până la o lungime de cinci metri.



Șeful descarcă personal.

După decuplarea cablurilor hidraulice și pneumatice, se poate desprinde partea posterioară a trailer-ului. Ingo parchează autotractorul într-o parte și începe să monteze rampele și componentele de extindere pe lățime. Exact la timp – de la celălalt capăt al zonei se apropie un vehicul mare, alb.

„Astăzi conduce șeful în persoană”, spune Ingo. Șeful său se numește Graham Clarkson și coboară acum din vehiculul de manevrare prin împingere. Clarkson nu cedează volanul nici în următoarea etapă. Scoțianul manevrează vehiculul EC225 către trailer conform instrucțiunilor lui Ingo și ale colegului său șofer, Macel Lohse. 



De curând, circulă două transportoare de elicoptere.

Colegul Marcel Lohse îl ajută la fixarea Super Puma pe semi-remorcă. Șoferul de 29 de ani conduce al doilea transportor de elicoptere abia de șase săptămâni.

De formare mecanic de aparate de zbor, și acesta a transportat înainte ambarcațiuni mici. „Cererea pentru transportul de elicoptere este deosebit de mare”, așa explică șeful Graham Clarkson achiziția celui de al doilea autocamion.

„Când am venit cu ideea unui transportor, aveam deja primele comenzi, înainte ca trailerul să fi fost construit. Iar acum transportăm deja cu două autovehicule.” Transportorul a deplasat deja în jur de 90 de elicoptere. 



Un Super Puma pentru Shanghai.

Ora 19.00. Munca începe după câteva ore de pauză de odihnă. Se discută situația încărcării autovehiculelor de însoțire BF-4 și BF-3. Cursa începe la aeroportul Kassel-Calden și implică parcurgerea întâi a 30 de kilometri pe șoseaua federală Bundesstraße 7. „Aici trebuie să virăm englezește. Nu putem trece altfel”, spune Ingo și ne arată în Roadbook o intersecție cu pod. „Aceasta înseamnă că urcăm pe șosea și trecem pe la punctul de intrare pe șosea și pe banda de sens opus.” Cu puțin timp înainte de ora 20, toată lumea este pregătită și autotrenul se urnește din loc. Ingo are de parcurs aproximativ 430 de kilometri. Destinația sa: Portul internațional din Bremerhaven. De acolo, cursa continuă două zile mai târziu – din nou nu pe calea aerului, ci cu o navă de mărfuri, spre Shanghai, China. De faptul că elicopterul ajunge cu bine la destinație, va răspunde însă altcineva.


Fotografii: Sebastian Vollmert
Film: Martin Schneider-Lau

30 comentarii