Europa-n lung și-n lat la bordul unui Mercedes-Benz Actros – Interviu cu Leo Vodnicear (partea a doua)

Confortul camionului – cel mai important „detaliu” pentru un șofer profesionist.

Într-adevăr, atunci când ești singur cu tine, cu gândurile tale, atunci când ești obosit după sute de kilometri parcurși zilnic, ultimul lucru pe care ți-l dorești este să-ți faci nervi cu anumite detalii care aparent par minore, dar care în realitate îți creează un disconfort fantastic. Meseria de șofer profesionist este dificilă, iar confortul TREBUIE să existe.
„Cabina este ca o casă, ca o cameră în care șoferul de cursă lungă trăiește. El acolo își pune lucrurile, acolo mănâncă, acolo doarme. Mercedes-Benz este un camion spațios. E foarte important acest detaliu. Şoferii de camion înțeleg perfect la ce mă refer. Șoferul trăiește acolo 80, 90% din timp, în cabină, și dacă te împiedici mereu de acel prag, de acea treaptă despre care povesteam mai devreme, ai parte de disconfort, sau dacă frigiderul este ieșit în afară ca la alte mărci de camioane, sau dacă frâna de mână este pusă pe la scaun. Mercedes-Benz Actros în comparație cu alte camioane e foarte bine gândit, este un camion orientat spre confort. Celelalte camioane par a fi proiecte și gândite de niște oameni care nu au legătură cu șoferia, de oameni care nu au lucrat niciodată pe un camion astfel încât să realizeze care sunt adevăratele necesități ale șoferului în materie de confort”, ne mai spune Leo, asigurându-ne că nu laudă mai mult decât este în realitate.

L-am întrebat pe Leo și ce anume nu-i place la Mercedes-Benz Actros. Dacă totul ar fi lapte și miere, am trăi într-o utopie, nu? Trebuie să fie și lucruri care să-l fi deranjat pentru că în realitate, nimeni nu poate atinge vreodată perfecțiunea.

„Consumul e mic. Energia motoarelor Mercedes-Benz este folosită rațional. Pentru o companie e mai bine ca mașina să ajungă cu 5 minute mai târziu, dar cu un consum mult mai mic, decât cu 5 minute mai devreme și cu un consum cu 10 litri la sută mai mare. Dacă faci un calcul nu zilnic, ci lunar, și nu la un camion, ci la 10 camioane, 50 camioane, sunt bani foarte mulți, mii de euro. În schimb, confortul nici nu se compară. Fiecare detaliu e pus la locul lui.
Singurul lucru care mă deranjează la el este frâna de mână. De fiecare dată când mă ridic de pe scaun, mă lovesc cu piciorul de mânerul acela. În rest, camionul e confortabil. Parcă plutești în pene de lebădă. Nu simți vibrații, motorul cântă.”
L-am întrebat pe Leo ce părere avea despre acest camion înainte să lucreze pe el ani buni, atunci când a luat contact pentru prima dată cu el. Evident, a ieșit la iveală o istorisire la fel de interesantă ca și cele de până acum.
„Prima dată am urcat la volanul unui Actros în Marea Britanie. Îmi era teamă. Actros, în comparație cu alte camioane, are o poziție la volan foarte înaltă. Atunci când stai pe scaun, ai impresia că stai la etajul unei case. Cabina e la nivelul balcoanelor caselor din orașele pe care le tranzitezi. Dacă treci dimineața prin centrul unui oraș spre o încărcare sau descărcare, observi oamenii care își beau ceaiul în balcoanele caselor, la etajul doi”, spune amuzat Leo.

Seriozitate de șofer profesionist, suflet de artist.

La finalul interviului, am vrut să-l scot pe Leo din lumea camioanelor, din lumea șoferiei, dintr-o lume kilometrică de care este legat zilnic. Am vrut să aflu mai mult despre el și pasiunile lui. Am urcat pe autostrada personală din sufletul lui Leo și am coborât la ieșirea numărul 1: PASIUNI. Contrar așteptărilor, contrar posturii sale de om foarte serios, riguros, Leo este un tânăr sensibil și cu mari înclinații artistice. Este pasionat de pictură, fotografie și film.
„Dacă de mâine nu aș mai lucra pe camion, aș lua un roman de Nicolae Dabija și l-aș face un film. Cu detalii, cu oameni, cu emoții, cu muzică faină. Oamenii când ar privi filmul acesta să rămână absorbiți, să nu realizeze cum au trecut acele 8 sau 10 ore, să nu le fie nici sete, nici foame”.