Europa-n lung și-n lat la bordul unui Mercedes-Benz Actros – Interviu cu Leo Vodnicear (partea întâi)

Am discutat cu Leonardo Vodnicear atât despre acest aspect al meseriei de șofer profesionist prin intermediul căreia se parcurg în medie 12.000 de kilometri pe lună, dar și despre cât de important este camionul pe care șoferul trebuie să-l aibă alături în cadrul acestor curse de tip long-distance. În acest moment, Leo tranzitează Europa în lung și-n lat la bordul unui Mercedes-Benz Actros, despre care afirmă fără să stea pe gânduri că „este camionul perfect pentru un șofer de cursă lungă”. Dar cine este mai exact Leo și cum au fost începuturile lui în meseria de șofer profesionist?

Lumi paralele. De la flori și pictură, la camioane.

Culmea, contrar așteptărilor, contrar a ceea ce se întâmplă astăzi cu Leo, primele sale tangențe cu camioanele nu au fost unele îmbucurătoare. „Înainte să mă angajez prima dată pe camion, de curiozitate, am fost cu un prieten care făcea transport frigorific să luăm cireșe din Grecia. Am încărcat pentru Rusia. Atunci nu aveam pasiune pentru volan, pentru camioane, aveam alte activități: vindeam flori, pictam. Eram doar curios cum este. Sincer să fiu, nu mi-a plăcut, după o asemenea cursă am ajuns înapoi foarte obosit și flămând”, spune Leo.

Dar iată că astăzi Leo lucrează totuși pe camion, traversează Europa în lung și în lat, aleargă câte 12.000 de km pe lună. Ce l-a făcut oare să se răzgândească? „Aveam permis de conducere, atestate, card pentru tahograf, iar prietenul meu Igor îmi tot spunea „De ce nu încerci dacă ai toate categoriile, dacă ai toate documentele? Dacă n-o să-ți placă, nu mai lucrezi, renunți”. Aşa m-am ambiţionat și m-am decis să încerc. Am sunat un prieten care lucra în Belgia și l-am întrebat direct „Pot să vin acolo cu tine să fac stagierea, practica două săptămâni?” Omul nu părea prea dornic să mă ia cu el, dar am insistat”, continuă Leo. Se pare că ambiția, dorința de a evolua în viață, dar și salariul motivant în schimbul căruia Leo avea să-și ofere timpul său au fost mai puternice decât dezamăgirea cursei cu cireșe din Grecia.

Leo a pornit spre Belgia, evident, fără să aibă prea mult habar despre ce avea să urmeze. „Din faţa cabinei, camionul părea o clădire cu două etaje. Patru metri lungime...Mă întrebam „Eu trebuie să conduc așa ceva?”... Pentru mine era ieșit din comun. Mi se părea îngrozitor.” Frica începătorului avea să-și facă simțită prezența.