Daniel „El Rayo” - A agățat ghetele de fotbal în Spania, ca să devină șofer profesionist în Germania

Prima mare pasiune a lui Daniel a fost însă fotbalul, un sport pe care l-a practicat la nivel înalt, însă, din păcate, din cauza lipsei de fonduri, a fost nevoit să renunțe și să se orienteze către o meserie care să-i ofere stabilitate.

„Îmi place foarte mult fotbalul, țin cu Real Madrid. Înainte să mă apuc de șoferie, am fost fotbalist profesionist în Liga a 3-a din Spania. Pentru că nu aveam un viitor stabil ca fotbalist, am vrut să devin polițist acolo, însă am aflat dintr-o sursă  că doar nativii pot să aplice pentru această meserie, ceea ce s-a dovedit ulterior a fi fals. 

A treia opțiune a fost șoferia. Când eram mic mergeam des cu bunicul meu, care lucra ca șofer de camion și acolo s-a născut practic pasiunea mea.

Cariera de șofer profesionist mi-am început-o în Spania, la vârsta de 21 ani, iar primul camion pe care l-am condus avea, la vremea respectivă, 3 milioane de kilometri. Mi se spunea „El Rayo”, pentru că  eram mereu înaintea colegilor. Îmi plăcea așa de mult să conduc încât întindeam programul la maximum: eu ajungeam în Anglia și descărcam, în timp ce șoferii mai în vârstă din firmă nici nu ajungeau în port la Calais. Când ei ajungeau înapoi la bază în Almeria, eu plecam deja cu a doua cursă. Și-mi spuneau El Rayo, care în spaniolă înseamnă Fulgerul, așa de rapid eram.”

A mai existat un episod, o pățanie, o întâmplare în viața sa de șofer profesionist care l-a făcut să se gândească destul de serios la familie. Realizezi cât de important este să lucrezi aproape de ai tăi și atunci când, dintr-o dată, fără să te anunțe nimeni prin stație, dai nas în nas tocmai cu moartea.

„După 15 ore de muncă, am ajuns în Belgia, foarte obosit. M-am pus la somn în cabină . La un moment dat, am auzit sunetul de la centralizator și mi-am dat seama că cineva umblă la ușă. M-am uitat în oglindă și am văzut un hoț care intra în camion. I-am dat cu piciorul peste mână și l-am scos din cabină. Am închis ușa și am blocat-o din nou. Am aflat ulterior că voiau să-mi fure GPS-ul. Cine știe ce se putea întâmpla în acea seară dacă Dumnezeu nu era cu mine.”

Cum este munca la containere mai ales într-o țară străină, unde oamenii sunt altfel, obiceiurile sunt altfel? Să nu uităm că diferența de mentalitate dintre Spania și Germania este mare, oamenii sunt diferiți. A avut oare Daniel „Fulgerul” probleme cu acest prim și singur loc de muncă sau toate au mers ca pe roate?

„Eu am vrut pe transport de distribuție, containere. Eram curios. Toată lumea spunea că e greu. M-am gândit că dacă învăț ce-i mai greu în această meserie, voi evolua mai mult. Îmi plac lucrurile complicate. La început, șeful nu a vrut să mă lase, dar din cauza faptului că lucram numai noaptea și era destul de obositor, l-am convins să mă mute.

Au urmat apoi câteva luni de tatonare, în care am încercat să înțeleg acest ansamblu. Colegii din păcate nu prea m-au ajutat. Am rămas pe cont propriu și doar timpul a reușit să rezolve această problemă. E destul de dificilă trecerea de la semiremorcă la remorcă.”

Mercedes-Benz Actros MP4 nu este primul camion de la Mercedes-Benz pe care Daniel l-a condus. De-a lungul carierei sale de șofer profesionist de aproape 10 ani, i-au trecut prin mâini și Actros MP2, MP3. Să vedem și ce anume-i place sau nu-i place la acest camion.

„Prima dată, am lucrat cu un Actros MP2 din 2007, cu 460 de cai, în Spania. Îmi plăcea aspectul, cabina foarte spațioasă. Apoi am testat și un MP3, iar acum lucrez pe un MP4 versiunea 2545 – 25 de tone, 450 de cai. Am mers cu actualul MP4 alături cu colegul meu peste 150.000 de km pe an, este un camion foarte rezistent, care stă doar 4-5 ore pe zi cu motorul oprit. Ca și confort, este un camion bun, cu toate că mi-au plăcut și alte branduri. Mercedes-Benz Actros MP4 este un camion gândit foarte bine pentru șofer, însă  un lucru care nu-mi place este retarderul pe apă, uneori ineficient pentru traseele mele.”

Cum trebuie să fie camionul perfect în viziunea lui Daniel „El Rayo”? Bănuiesc că orice șofer visează la un tip de camion care să răspundă la toate cerințele și nevoile celui care-și petrece o bună perioadă din viață la bord.

„Bordul să fie de Mercedes-Benz, cu siguranță. Camionul perfect trebuie să aibă un motor bun, suficient de puternic cât să nu te lase în pantă. Patul să fie mai mare și mai jos, pentru cei fac comunitate ar fi ideal, și nu în ultimul rând, camionul perfect ar avea mai mult spațiu de depozitare în cabină. Oricât de mare ar fi cabina, parcă niciodată spațiul nu este suficient.”

Ca să încheiem interviul într-un mod cât mai pozitiv și oarecum detașați lumea camioanelor perfecte sau imperfecte, unele mai bune decât celelalte, l-am întrebat pe Daniel „El Rayo” ce anume îi alimentează pasiunea pentru condus în continuare și ce anume ar fi făcut, ce altă meserie ar fi ales la 21 de ani dacă nu ar fi pornit în această frumoasă aventură a șoferiei. Două întrebări destul de dificile la care am cerut sinceritate maximă.

„Ce anume îmi alimentează pasiunea pentru șoferie? Condusul. Îmi place să conduc, mă relaxează. Atunci când sunt la volan mă deconectez de la greutățile de zi cu zi și mă relaxez. Privesc peisaje, oameni, intru într-o altă sferă. Când termin munca, vinerea, mă urc în autoturism și plec la plimbare alături de familie, mai fac 1000 de kilometri. 

Pasiunea de a conduce mă împinge de la spate. Cunosc oameni cărora nu le place să conducă, dar totuși vor să devină șoferi de camion. Nu vor avea o carieră prea lungă. Dacă nu m-aș fi făcut șofer de camion la 21 de ani? Eu am vrut să fiu polițist de trafic, la rutieră.”