4-Xtremes – partea a 7-a: locuri VIP la Capul Nord pentru Andrea și Mike

Astăzi vă transmitem din nordul Norvegiei, unde natura se prezintă în nuanțe tomnatice mereu schimbătoare de galben. Am sosit în țara cu numărul opt a circuitului nostru „World Tour“. Înainte de toate, însă, am atins prima mare destinație pe care ne-am fixat-o la planificarea extrem de pretențioasă a traseului din cauza coronavirusului: Capul Nord – la care se ajunge prin mijloace tipic norvegiene.

Acest segment al călătoriei a început după orașul finlandez Rovaniemi de la Cercul Polar. Pe cât de bizară este această „patrie a lui Moș Crăciun“ – v-am povestit despre asta, pe atât de fascinantă este regiunea dimprejur. Din întâmplare am descoperit în localitatea Tervola una dintre cele mai vechi biserici de lemn ale Finlandei. Construcția din 1687 este așezată chiar lângă o biserică de asemenea de lemn, mai mare și roșie, care nu este mult mai ,,tânără”. Un locuitor amabil a bătut la ușa parohului și astfel am putut vizita ambele biserici și ne-am minunat de uriașele sobe cu lemne.

Fără escală spre Norvegia.

Pe șosele parcă fără sfârșit am traversat pădurile regiunii practic nepopulate Inari. După alte câteva zile am ajuns totuși la capătul Finlandei și am trecut granița în Norvegia fără să fim opriți. Noi, ca elvețieni, ne-am temut că nu vom putea trece granița pur și simplu. Poate că funcționarii au ajuns la concluzia corectă că nu mai fusesem de multe săptămâni în Elveția.

După o noapte lângă o cascadă „ne-am menținut cursul“ spre marea Barents. Aici, în nord-estul Norvegiei, marea este la fel de clară ca în Caraibe. Dar mai este un lucru clar: este evident prea rece pentru înot. Și nopțile devin mai răcoroase. De fapt ne-am dorit să preîncălzim cabina șoferului dar încălzirea staționară era în grevă. Ultima dată o reparasem în Rusia – și pe atunci era destul de frig.

La tot pasul ceva de fotografiat.

În Norvegia nu trebuie subestimate distanțele: de la marea Barents până la Capul Nord sunt câteva sute de kilometri. Cu cât înaintezi mai mult spre nord, cu atât mai sălbatic devine peisajul și cu atât mai puțin aglomerat traficul. La tot pasul apare ceva demn de fotografiat. Lumina se schimbă repede și decorurile luminoase sunt pur și simplu epice.

Destinația noastră, Capul Nord, se află pe o insulă. Norvegienii sunt maeștri în construcția de tunele. Este de la sine înțeles că drumul spre insulă se face tot printr-un tunel. Acesta are fix șapte kilometri. În cel mai adânc punct al tunelului te afli la nu mai puțin de 212 metri sub nivelul mării.

Călătorie gratuită - un bonus pentru noi.

Când am sosit la Capul Nord mai erau doar alte cinci rulote. Acest loc este construit pentru primirea de autocare pline de turiști. Dar câteodată coronavirusul mai are și avantaje.

Anterior înțelesesem că avem voie să călătorim până la globul metalic, care marchează Capul Nord pe marginea unei stânci. În mod normal capătul călătoriei este în parcarea pentru vizitatori. Dar în condiții speciale se face o excepție. Astfel, persoanele responsabile au dat la o parte special pentru noi bolovanii care blochează de obicei accesul pe poteca de pietriș.

O noapte cu de toate.

Astfel am experimentat cum traficul a început să se intensifice iar gama de selecție a locurilor de înnoptare să scadă. Să nu uităm însă noaptea într-un loc cu o priveliște deosebit de frumoasă spre mare și munți, în care ne-a lovit o furtună din lateral cu toată forța. Camionul Axor a început să se zgâlțâie atât de tare încât a trebuit să căutăm alt loc de parcare fără să mai stăm pe gânduri.

A mai tunat și fulgerat încă câteva zile în timp ce mergeam în direcția localității Alta. Partea pasionantă: dacă rafalele de vânt erau extrem de puternice într-un fiord, în următorul, în anumite situații, dispăreau complet. În câteva zile dorim să ajungem în arhipelagul Lofoten – și sperăm din toată inima să depășim până atunci frontul de vreme rea.

Fotografii: 4-Xtremes