4-Xtremes – partea 1: Cu familia Kammermann prin Cehia

În sfârșit răcoriți! Cerul este negru, arată a furtună de vară. Tocmai ne-am întors de la o baie în lacul de acumulare Rozkoš din nordul Cehiei. Până în Polonia nu mai sunt decât câțiva kilometri. Și exact acum nu putem porni. Dar nicio teamă, nu este vorba de încă o pauză forțată! Trebuie doar să așteptăm până când pleacă câteva autovehicule din jurul nostru.

Republica Cehă nu era inițial pe traseul circuitului nostru de trei ani „4-Xtremes – The World Tour“. Dar după mai multe luni de carantină din cauza pandemiei de coronavirus a trebuit să replanificăm. Acum ne aflăm chiar în inima Europei și ne simțim bine. Faptul că am plecat ceva mai târziu de la lac pentru a ne căuta un loc de înnoptare nu a schimbat nimic la traseu.

Pe urmele berii Pils.

După traversarea Germaniei, prima noastră escală în vestul Cehiei a fost orașul Plzen. În orașul natal al berii cu același nume am vizitat celebra fabrică de bere Pilsner Urquell. Acolo se pot vizita berării vechi și noi – și un sistem de tuneluri lung de nouă kilometri care servea cândva ca depozit. Palpitant!

În zilele următoare am mers în zigzag spre sud-est. Autostrăzile de aici pornesc în formă de stea din Praga. Dar dacă capitala plasată în centrul țării nu este destinația călătoriei, ci se dorește traversarea țării, trebuie străbătute multe drumuri regionale secundare. În principiu, astfel de drumuri ne plac oricum mai mult. Trecem prin multe sate și putem vedea colțuri autentice ale țării.

Căutarea unui loc de parcare ca joc al răbdării.

Multe drumuri secundare sunt limitate pentru autovehicule de până la doisprezece tone. Pentru camionul nostru Axor asta se potrivește la fix, deoarece atunci când are rezervorul de combustibil și recipientul de apă proaspătă pline atinge aproximativ această greutate. Și prin sate care pot fi străbătute cu autovehicule cu o lungime maximă de zece metri am trecut cu bine cu cei fix opt metri ai camionului nostru. Chiar ne-am întrebat câteodată cum s-ar putea reuși asta cu un camion mai lung.

Viața cotidiană în Cehia este mai reglementată decât ne-am fi așteptat. Între diferitele limitări se numără nenumărate interdicții de circulație sau de parcare. De aceea nu este simplu de găsit locuri frumoase de campare. Până acum am oprit practic doar în parcări sau în apropierea unor obiective turistice sau terenuri de fotbal.

Ploaie din belșug, oase din belșug.

Ce limitează și mai mult selecția: conform celor spuse de un cunoscut ceh, de ani de zile nu a mai plouat atât de mult. De aceea, parcările din pădure sau de la marginea pădurilor sunt excluse, fiind pline de noroi. În afară de asta, la marginea pădurilor cu iarbă înaltă există în prezent foarte multe căpușe, care ar putea deveni periculoase pentru cățelușa noastră, Aimée.

Uimire printre stânci de calcar.

În ziua următoare am făcut un ocol prin Elveția Boemiei și am vizitat poarta Pravčická, cea mai mare arcadă de stâncă a Europei. Apoi prietenii noștri s-au îndreptat spre Germania, iar noi spre est. Destinația noastră era Hruboskalské skalní město, o așezare de mari dimensiuni construită în stâncă: o zonă calcaroasă pe care am străbătut-o pe mai multe trasee și ale cărei formațiuni stâncoase ne-au uimit.

Și în timpul călătoriei au loc activități tipice vieții cotidiene, trebuie spălat, făcută ordine și curățenie. Dar la o suprafață locuibilă de zece metri pătrați totul se rezolvă repede și rămâne suficient timp pentru planificarea traseului. Astfel știm deja pe ce drumuri vom vizita Polonia, următoarea țară a circuitului nostru. Va rămâne traseul bătut în cuie? Ne lăsăm surprinși!

Fotografii: 4-Xtremes