4-Xtremes – partea a 36-a: Andrea și Mike nu se lasă intimidați

Din portul italian Genova pleacă multe feriboturi spre Barcelona. Dacă citiți acest reportaj, am luat unul dintre ele și am traversat spre Spania. Probabil. Căci în prezent, certitudine sută la sută a călătoriilor nu există. Asta am aflat în mod repetat în cei, până acum, 60.000 de kilometri ai traseului nostru „World Tour“. Până la urmă, nici măcar nu planificasem să facem pauză în Italia.

Poate vă aduceți aminte: Ultima dată am dat de veste din Croația – fără să sperăm că vom putea merge spre este, așa cum ne propusesem. Căci și Rusia, precum și, mai departe în sud, Iranul, și-au închis până la urmă granițele din cauza Corona. Apoi am auzit deodată de alți călători care au putut intra în țară. Imediat am început să cercetăm. Însă chiar dacă țara ar fi deschisă acum permanent pentru turiști: nicăieri pe internet nu am găsit informații legate de posibilități de continuare a călătoriei cu feribotul prin Golful Persic înspre Emiratele Arabe Unite. Ni s-a părut prea riscant. Așa că am privit din nou în direcția Europei de vest!

Cu Unimog spre traseele de drumeție.

Și în ciuda acestui eșec de planificare, de la ultimul nostru reportaj am experimentat și descoperit multe. De exemplu lacurile Plitvice din Croația, cu cascadele lor impresionante. Este adevărat că toamna acestea nu sunt la fel de generoase ca în alte anotimpuri. Însă pentru asta, trebuie să le împarți cu mult mai puțini alți vizitatori. Interesant pentru fanii Mercedes: cine vrea să facă aici economie de pași, poate merge până la punctele de pornire ale traseelor de drumeție cu trenulețe trase de camioane Unimog.

Se poate vizita Croația fără un ocol pe la Marea Adriatică? Nu! Am mers spre localitatea de coastă Novi și apoi ne-am îndreptat camionul Axor pe un drum care devenea tot mai îngust – până la ruinele cetății Ledenice. Pe insula Krk din apropiere ne-am întâlnit cu prieteni. Noaptea, o furtună a suflat cu 100 de kilometri la oră spre camionul nostru, astfel că nu am închis nici un ochi. A doua zi însă am fost recompensați cu un loc părăsit destul de spectaculos: un complex hotelier din anii șaptezeci, pe 25 de hectare de teren, cucerit în timp de natură și artiști grafici.

În ritm de melc prin nordul Italiei.

Am parcurs cei 500 de kilometri până la Genova în ritm de melc, în cea mai mare parte, pe șosele dincolo de autostradă. Pe drum am vizitat locuri precum Portogruaro cu turnul său impresionant de biserică, ce trebuie susținut. Sau – în apropiere de Mantua – biserica „Santuario Beata Vergine Maria delle Grazie”. Acolo în fiecare an are loc o sărbătoare la care cei mai buni „Madonnari” din lume se întâlnesc în piața din fața bisericii și pictează icoane cu crete binecuvântate. Am putut admira unele dintre aceste opere de artă trecătoare. 

La fel de specială precum sărbătoarea este și biserica în sine. În interior, de plafon atârnă un crocodil împăiat, pe pereți sunt figurine din papier maché ale unor sfinți. Și pe baza unei alte serii se prezintă pericolele care pot fi îndepărtate prin rugăciune. Cu alte cuvinte: vizitatorii văd figuri care mor în chipuri înfiorătoare.

În Pavia am primit și cele două biciclete comandate – și am început imediat mai multe excursii sub soarele de toamnă. Între timp, i-am oferit camionului Axor câteva zile de pauză într-o parcare de lângă râul Po. Le meritase cu vârf și îndesat. Și oricum, mai avem multe de gând cu credinciosul nostru camion.

Fotografii: 4-Xtremes