4-Xtremes– partea a 14-a: trecere peste ani plină de evenimente pentru Mike și Andrea

Când călătorești suficient de mult, începi să numeri doar acele țări în care nu ai voie să intri. Asta ne-a spus cândva un prieten. Din acest punct de vedere eram începători. Oricum, există o țară la granița căreia am avut a doua oară ghinion. Despre ce țară este vorba? O să dezvăluim câteva paragrafe mai jos.

La sfârșitul anului trecut am petrecut mai multe săptămâni în Croația. Am parcurs zilnic doar distanțe scurte și pe parcurs am văzut multe sate părăsite probabil în timpul războiului civil din anii `90. Din fericire în Croația există încă multe locuri care nu indică spre acești ani întunecați. Ne-a impresionat foarte mult mănăstirea Visovac. Se află nu departe de orașul de coastă Šibenik, pe o insuliță din Parcul național Krka.

Pauză obligatorie în Split.

În Split am avut din nou parte de: pauză obligatorie! Un far lateral al camionului Axor s-a stricat – și piesa de schimb comandată în Elveția a staționat câteva zile în vamă. Deoarece nu ne-am putut baza pe panourile noastre solare din cauza vremii întunecate, ne-am îndreptat spre un loc de camping cu sursă sigură de curent și acolo am folosit timpul pentru planificarea ulterioară a călătoriei. În afară de asta am vizitat centrul vechi impresionant al orașului Split. Când a ajuns în sfârșit pachetul cu farul cel nou am fost totuși bucuroși.

Cu bateriile și recipientele de apă proaspătă încărcate la maxim ne-am continuat drumul de-a lungul coastei în direcție sud-estică. Înainte de a ajunge la Dubrovnik se traversează pentru câțiva kilometri teritoriul Bosniei-Herțegovina, care ajunge până la Marea Adriatică. În mod normal se intră din nou după câteva minute în Croația. De această dată am prins un ambuteiaj de aproape două ore: trafic de zi de sărbătoare. Ne-am luat ceva crănțănele în cabina șoferului și am savurat din spatele parbrizului soarele frumos și călduros de afară.

Locuri părăsite în apropierea Dubrovnik-ului.

Sosiți în Dubrovnik am remarcat că Aimée nu se simțea bine. În timpul nopții a trebuit să o scoatem afară aproape din oră în oră pentru că avea diaree. Oare căldura din timpul ambuteiajului a fost prea mult pentru bătrâna noastră doamnă? Dimineața următoare Aimée nu și-a revenit. De aceea m-am dus eu singură – Andrea – prin partea istorică a Dubrovnik-ului. A fost o experiență minunată să descopăr acest oraș superb într-o duminică dimineață de decembrie fără alți turiști.

La sud de Dubrovnik ne-am putut dedica fascinației pentru locuri părăsite. Am descoperit hoteluri părăsite din perioada Iugoslaviei: trei clădiri din beton, iar în mijlocul acestora o clădire care a fost cândva frumoasă și care, în ciuda urmelor războiului de pe fațadă, emana încă un șarm aparte.

Liniște în munți.

În prezent, în Croația mai sunt aprinse din fericire doar artificii. Iar acestea doar în zilele dinaintea revelionului. Deoarece asta înseamnă mult stres pentru Aimée, am petrecut câteva nopți în munții care străjuiesc orașul Dubrovnik. Aici a fost liniște și cățeaua noastră și-a revenit, în sfârșit.

Din sudul Croației se ajunge, prin Muntenegru și Albania, exact în Grecia. În acest moment granița dintre Albania și Grecia era închisă pentru turiști. De aceea am decis să mergem în Turcia prin Muntenegru, Serbia și Bulgaria. În Muntenegru vremea a fost mizerabilă iar în munți era zăpadă. Așa că am călătorit non-stop până la granița cu Serbia, am înnoptat într-o parcare și ne-am pregătit dimineață pentru intrarea în țară.

Pagube materiale în Serbia.

Din păcate, grănicerii și-au luat munca foarte în serios. Fiecare sertar, fiecare condiment, fiecare medicament: au inspectat absolut totul și au deschis chiar și capacele de la cablaje. Încontinuu funcționarii ne puneau aceleași întrebări despre droguri, noi fiind separați unul de altul. Deci asta era problema! Am arătat și am explicat binevoitori tot ce ni s-a cerut așa că după două ore au renunțat.

Ne-au rămas zece ore pentru a traversa cei exact 350 de kilometri până la granița cu Bulgaria. Pentru o perioadă mai lungă de tranzit am fi avut nevoie de teste negative Covid. Până la următoarea autostradă a trebuit să traversăm o porțiune serioasă de străzi care sunt exact atât de largi încât să cuprindă două camioane. Dacă însă apare o groapă în carosabil, ceva pocnește. Din fericire, pe noi nu ne-a costat decât o oglindă laterală. După atâția kilometri fără pagube trebuia să se întâmple și asta la un moment dat.

Fotografii: 4-Xtremes